Ghid creștin · Termeni explicați

Care este diferența dintre parastas, pomenire și pomană?

Trei cuvinte folosite unul în locul altuia, care nu înseamnă același lucru

Parastasul este slujba. Pomenirea este rugăciunea prin care cineva este adus aminte, la biserică sau acasă. Pomana este fapta bună făcută în numele celui adormit. În vorbirea curentă, cele trei se amestecă până la a fi confundate cu masa oferită după slujbă.

Amestecul nu este doar o problemă de limbă. El mută accentul de pe rugăciune pe organizare și îi face pe unii oameni să creadă că, fără o masă, pomenirea nu se poate face.

Sarmale cu mămăliguță pregătite pentru o masă de pomenire
Masa de pomenire este una dintre formele pomenii, nu pomenirea însăși.

Care este diferența dintre parastas, pomenire și pomană?

Parastasul este slujba de pomenire săvârșită de preot. Pomenirea este termenul larg pentru aducerea aminte în rugăciune. Pomana este actul de milostenie făcut în numele celui adormit. Prima este slujbă, a doua este rugăciune, a treia este faptă bună.

Cei trei termeni, unul lângă altul
TermenulCe esteUnde se petrece
ParastasulSlujbă de pomenire pentru cei adormiți, o formă prescurtată a slujbei înmormântării.La biserică sau la mormânt, săvârșită de preot
PomenireaTermenul larg pentru aducerea aminte în rugăciune a unei persoane, viu sau adormit.La Sfânta Liturghie, la slujbe și în rugăciunea personală
PomanaActul de milostenie făcut în numele celui adormit: mâncare, haine sau alt ajutor real.După slujbă, către cei care au nevoie

Ce este parastasul?

Este slujba de pomenire pentru cei adormiți. Cuvântul vine din grecescul care înseamnă „a se înfățișa înaintea cuiva, a mijloci" — deci parastasul este, prin chiar numele lui, o rugăciune de mijlocire pentru cel pomenit.

În cărțile de slujbă, aceeași slujbă se numește panihidă; în vorbirea obișnuită i se spune parastas. Cele două denumiri nu desemnează lucruri diferite, cum se crede uneori.

Ca structură, parastasul este o formă prescurtată a slujbei înmormântării. Partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și de iertare rostite de preot la sfârșit, urmate — ca la înmormântare — de „Veșnica pomenire".

Momentele la care se săvârșește sunt cele rânduite după deces, explicate în ghidul despre calendarul pomenirilor, dar slujba poate fi cerută și în afara lor.

Ce înseamnă pomenirea?

Pomenirea este aducerea aminte în rugăciune a unei persoane. Cuprinde pomenirea nominală la Sfânta Liturghie, rugăciunea de la slujbe și rugăciunea personală a familiei. Este termenul cel mai larg dintre cele trei.

Tot „pomenire" numește familia și momentul organizat la o anumită dată după deces — ziua în care se face slujba și se oferă masa sau pachetele. De aici vine cea mai frecventă confuzie: pomenirea ajunge să fie identificată cu masa, deși masa este doar una dintre formele milosteniei care o pot însoți.

Pomenirea se poate face și fără nimic organizat: un nume dat la biserică pentru a fi pomenit la Liturghie este, în sine, o pomenire.

Ce este pomana?

Este actul de milostenie făcut în memoria celui adormit: mâncare, haine sau alt ajutor real oferit celor care au nevoie. Practica își are originea în mesele de dragoste ale primilor creștini și păstrează același caracter.

Sursele bisericești insistă asupra unui punct pe care presiunea socială îl acoperă des: pomana este milostenie, nu ritual bifat. Ce contează este folosul real pentru cel care primește, nu numărul obiectelor și nici impresia lăsată celorlalți.

Abaterile semnalate

  • Formalismul — pomana tratată ca o obligație de bifat, nu ca un gest de iubire.
  • Exagerările care se îndepărtează de scopul inițial al practicii.
  • Aerul de superioritate al celui care dă față de cel care primește.
  • Ignorarea nevoii reale — sursele amintesc că sărăcia nu se oprește la poarta bisericii; pot fi ajutați bolnavi sau vecini aflați în lipsă.

Ce se pierde când termenii se amestecă?

Când „pomenire" ajunge să însemne „masă", familiile care nu își permit o masă cred că nu pot face nimic pentru cel drag. Este exact concluzia greșită, iar ea apare din confuzia de limbaj, nu din vreo rânduială.

„Nu am bani de pomenire"
Pomenirea la Liturghie și parastasul nu depind de masă. Numele poate fi dat la biserică oricând.
„Parastasul înseamnă pomană"
Parastasul este slujba; pomana este ce se oferă după. Se însoțesc, dar sunt lucruri diferite.
„Panihida e altceva decât parastasul"
Este aceeași slujbă, numită diferit: panihidă în cărțile de slujbă, parastas în vorbirea curentă.

Întrebări despre cei trei termeni

Parastasul și pomana sunt același lucru?

Nu. Parastasul este slujba de rugăciune săvârșită de preot pentru cel adormit, iar pomana este milostenia făcută în numele lui. Una este rugăciune, cealaltă este faptă bună; se însoțesc, dar nu se înlocuiesc.

De unde vine cuvântul „parastas"?

Din grecescul care înseamnă „a se înfățișa înaintea cuiva, a mijloci". Este, așadar, o rugăciune de mijlocire pentru cel adormit. În cărțile de slujbă, aceeași slujbă poartă numele de panihidă.

Pomenirea înseamnă doar masa oferită după slujbă?

Nu. Pomenirea are în centru rugăciunea și aducerea aminte a persoanei, la Sfânta Liturghie și în rugăciunea personală. Masa este o formă posibilă de milostenie care poate însoți pomenirea, nu pomenirea însăși.

Se poate face parastas fără masă de pomenire?

Da. Slujba nu depinde de masă, iar familia poate cere parastas fără să organizeze nimic după. Milostenia rămâne la aprecierea și posibilitățile fiecăruia.

Cui se dă pomana?

Celor care au nevoie. Sursele bisericești atrag atenția că nevoia reală nu se oprește la poarta bisericii: pot fi ajutați bolnavi, vecini sau familii aflate în lipsă, nu doar persoanele întâlnite la slujbă.

Poate familia organiza o pomenire simplă?

Da. Forma practică se adaptează posibilităților familiei și îndrumării preotului. O pomenire modestă, făcută cu sinceritate, nu este cu nimic mai puțin decât una costisitoare.

Ce este important de reținut

  • Parastasul este slujba. În cărțile de slujbă se numește panihidă și este o formă prescurtată a slujbei înmormântării.
  • Pomenirea este rugăciunea. Un nume dat la biserică este deja o pomenire.
  • Pomana este fapta bună. Contează folosul real, nu cantitatea.
  • Niciuna nu o condiționează pe cealaltă. Se poate face parastas fără masă.

Surse și referințe bibliografice

Selecția reunește materiale publicate de presa bisericească oficială, care explică slujba de pomenire și sensul pomenii. Rânduiala din parohie și îndrumarea pentru o situație anume rămân în seama preotului paroh.

Slujbele de pomenire

Ce este parastasul, de unde vine termenul și cum se numește în cărțile de slujbă.

Pomana și milostenia

Sensul pomenii și abaterile semnalate de sursele bisericești.

Surse reverificate la .

Pregătiți o pomenire în Gorj sau Dolj?

Slujba se stabilește cu preotul. Pentru masă sau pachete, ne puteți spune data, localitatea și numărul de persoane, iar noi confirmăm ce putem asigura și în ce condiții.

Dispecerat Efrem Funerare

Disponibil non-stopSună acum